Scurt istoric

Pe parcursul anilor de funcţionare, şcoala a suferit numeroase transformări care au atras copii cu nevoi speciale din zona Pașcani.

Localitatea Paşcani este atestată documentar din secolul al XV-lea, denumirea provenind de la numele boierului Oana Paşca ce-şi avea Curtea, în jurul anului 1453, pe aici, pe malul drept al râului Siret. Originea învățământului la nivelul municipiului este foarte veche, documentele existente vorbind despre prezenţa primelor forme de învăţământ pe teritoriul Moldovei încă din secolul XV-lea. Se cunoaşte însă că vechile forme de învăţământ şi şcoli erau în slavonă, latină şi greacă şi erau accesibile unui număr restrâns de fii ai marilor dregători. La Paşcani, primele forme de învăţământ s-au manifestat în urma votării Legii obligativităţii învăţământului primar şi a organizării învăţământului secundar din 6 decembrie 1864, în timpul domniei lui Al. I. Cuza. Dezvoltarea industrială a localităţii a favorizat dezvoltarea unor forme de învățământ, de cultură şi de sport. Coloniştii germani şi poloni aduşi de grupul austriac Offenheim pentru construirea liniei ferate Suceava – Roman – Iaşi şi pentru amenajarea Atelierelor C.F.R. din Paşcani au consimţit să rămână aici cu condiţia să li se construiască biserică şi şcoală. In anul 1873 a fost înfiinţată şcoala cu limbi de predare: polonă şi germană. După ce funcţionase într-o biserică, în anul 1880 a fost mutată într-o baracă, în incinta Atelierelor C.F.R. În anul 1928, când se împlineau 33 de ani de funcţionare a şcolii în condiţii vitrege, după inspecţia apreciatului revizor școlar Serafim Ionescu, a început construirea unui nou şi mare local de şcoală, una dintre cele mai mari construcţii din Paşcanii de atunci.

Deşi spațioasă cu patru săli de clasă, cu cancelarie, sală de serbări, muzeu, trei vestiare, două coridoare şi locuinţă pentru director, magazii şi locuinţă pentru personalul de îngrijire, școala se dovedea neîncăpătoare. În urma unor noi demersuri, cu ajutorul directorului general C.F.R., H. Vogtberg, se construieşte o anexă cu încă patru săli de clasă, cu două săli pentru ateliere, cu o cameră pentru materiale, cu două săli de duşuri şi baie; trei apartamente pentru locuinţe erau destinate învăţătorilor. În acest local a funcţionat şi Grădiniţa de copii C.F.R., a fost apoi Gimnaziul C.F.R. dar, în anul 1946 s-a transformat în Liceul Teoretic C.F.R. Paşcani. Din anul 1976, documente existente atestă schimbarea destinației, înfiinţându-se Şcoala Ajutătoare, care la început a avut regim de casă de copii cu două clase.

Pe parcursul anilor de funcţionare, şcoala a suferit numeroase transformări care au atras copii cu nevoi speciale din zona Pașcani. Acum avem înscriși un număr de 150 elevi în învăţământul special (repartizaţi în 15 clase) şi un număr de 61 elevi în învăţământul integrat. Elevii prezintă diferite probleme, cum ar fi:

  • insuficienta dezvoltare a proceselor psihice;
  • abateri în dezvoltarea intelectuală;
  • tulburări socioafective şi de comportament;
  • tulburări de vorbire;
  • insuficienţe în dezvoltarea sferei motrice.